MyAnime-Forum

[Ryuzaki]

Salut! Fic nou! Sper sa va placa.
Capitolul 1: De Halloween
Focul arde in semineu, fiind singura sursa de lumina din camera. Casa nu este goala, ci, dimpotriva, de sus, se aud voci entuziasmate si nerabdatoare. Afara, vantul loveste fara mila geamurile mari si usa grea. Deodata, se aude un ciocanit in usa si mai numeroase persoane se inghesuie pe scara in spirala lovindu-se si impingandu-se ca sa ajunga primii jos. Intr-un final, din multimea intepenita, se desprinde o fata cam de 17 ani, cu parul saten deschis scurt, cu ochii albastrii si inocenti, ca de copil, care coboara grabita .
Deschide usa entuziasmata si radiind de bucurie, iar, in prag, apare un barbat inalt, brunet, cu ochii verzi ca smaraldul tinand in brate un copil infasurat in cearsafuri. Intra inainte sa fie poftit, dar fata nu parea sa aiba ceva impotriva.
-Buna, incepe ea. Unde e Clara?
Barbatul se albeste la fata si pleaca privirea la auzul numelui sotiei sale. Pe fata incep sa i se prelinga lacrimi mari si, cu o voce tremurata, reuseste sa sopteasca un „Nu mai e...” abia auzit. Fata se clatina si pe frunte incepe sa simta o sudoare rece..
In intreaga casa se asterne linistea ca o plapuma grea, numai scancetul copilului rasuna pe coridoare, el nu pare sa inteleaga ca mama lui a murit.
...Au trecut 10 ani de atunci, iar acum, la etaj, un copil imbracat in spiridus se plimba de la usa tatalui sau, la usa matusii Dora, de la usa matusii Dora la usa bunicii Hasret, de la usa bunicii Hasret la usa varului Jonny si tot asa pana in capatul coridorului unde urca scara pentru etajul urmator.
„Cred ca am strans destula ciocolata...” isi spune el si pleaca mai departe ca sa ajunga pana la Rose, prietena lui cea mai buna.
Ajuns la etajul al II-lea, se indrepta spre a treia usa si batu de doua ori, apoi astepta cateva secunde si mai batu de trei ori. Rose ii deschise usa si el intra in camera inalta, unde tronau munti intregi de carti imprastiate peste tot.
-`Neata, James! il saluta ea.
-Ce e aici? intreba baiatul, referindu-se, cu siguranta, la cartile imprastiate.
-Imi rearanjez biblioteca, dar lasa asta. Ai strans destula ciocolata?
James rasturna pe pat plasa plina cu dulciuri in loc de raspuns. Fata dadu din cap satisfacuta si spuse:
-E perfect! La noapte vom fi gata de atac, iar anul asta va fi mult mai reusit, desigur asta daca Ed isi tine gura.
James isi dadu jos palarioara de spiridus de pe cap si se tranti pe pat, avand grija sa nu cada peste carti.
-As vrea sa te ajut cu biblioteca, dar sunt frant. Ai idee ce inseamna sa colinzi tot etajul 1 imbracat asa si sa spui la fiecare usa „Ne dati ori nu ne dati?”?
-Imi inchipui, raspunse Rose serioasa. Nu-i nimic, mai bine te-ai culca dupa micul dejun. Trebuie sa fi odihnit deseara.
Rose e o fata cu parul lung si negru, ochii caprui si multa tinere de minte. O vom lasa asezand cartile in timp ce James pleaca in camera lui si adoarme.
In acest timp, in salon, Dora si Will discuta in compania semineului, acelasi semineu care il privea acum zece ani pe Will intrand pe usa cu James in brate si pe Dora intampinandu-i zambitoare.
-Nu se poate sa-i spunem! E prea mic, protesta Will, dar Dora se mentinea pe pozitie spunand ca baiatul are dreptul sa stie cum a murit mama lui.
-Trebuie!
-Nu acum! Are o copilarie, nu vreau sa se maturizeze inainte de vreme.
-Toti cei din aceasta casa stiu si el, fiul Clarei sa fie singurul care nu cunoaste povestea? Will, e in stare sa suporte. A acceptat deja faptul ca el nu va fi nicioadata cu mama lui asa cum e Ed, de exemplu.
Cearta s-a prelungit pana la ore tarzii, iar, cand, in sfarsit, Dora a promis ca James nu va stii cum murise mama lui pana nu va fi Will de acord, era deja ora zece si cina ii astepta pe masa, caci bunica Hasret, vazand-o pe Dora atat de prinsa in discutie nu a mai deranjat-o ca sa o ajute la gatit ca de obicei.
O masa lunga de cinci metri, impovarata cu fel de fel de mancaruri si vinuri ii astepta pe numerosii locuitori ai casei, care nu intarzie sa-si faca aparitia inghesuindu-se pe scara in spirala întocmai ca in urma cu zece ani.
Imediat ce se aseaza toti la masa incepe o galagie infernala. James nu reusise sa-si dea seama nicioadata cum puteau acesti oameni sa vorbeasca atat de mult si sa manance in acelasi timp. El tacea. Se concentra asupra verzei din farfurie gandindu-se cat de frumos ar fi aratat niste cartofi prajiti in locul ei si inghitind cu greu.
Imediat dupa cina, toata lumea a urcat in dormitoare, in salon ramanand numai bunica Hasret sa stranga masa.
James impreuna cu Rose si mai multi copii au urcat toti la etajul al doilea intrand in camera lui Rose, care a inceput imediat traditionalul discurs din noaptea de Halloween:
-Anul acesta va fi mult mai bine. Cred ca stiti cu totii ca de cateva saptamani lucrez la planul acesta, de cand am descoperit ca din camera lui Ed se poate intra in indiferent ce camera de la etajul 1 printr-o trapa din tavanul acestora. M-am gandit la ce ar putea sa ne foloseasca aceste tunele si am ajuns la concluzia ca James, aici de fata, va necesită sa-si sacrifice dulciurile in scopul binecunoscutei feste anuale. Am reusit sa topesc ciocolata fara ca bunica Hasret sa ma prinda si fiecare are aici cate un borcan cu ciocolata topita.
La aceste cuvinte toti cei din camera luara de pe masa cate un borcan cu ciocolata topita.
-Cunoasteti cu totii planul, continua Rose. Stiti ce aveti de facut! La ora unsprezece fix trebuie sa fim gata de atac, iar la unsprezece si jumatate ne vom inalni la Ed in camera, incheie ea mutandu-si privirea de la James la un baiat blond, scund si palid.
Mai multi copii aprobara razand si la unsprezece adunarea se mutase in camera lui Ed. Aceasta nu era atat de mare si impunatoare ca a lui Rose, dar era mult mai primitoare. Ed deschise o trapa din podea aproximativ insesizabila si le facu un semn cu mana celorlalti care voia sa insemne „Intrati!”. Doua fete, una cu parul saten si scurt, alta cu parul negru si scurt pasira inainte prin tunel coborand scarile, fiecare cu cate un borcan in mana. Cea satena era Celia, iar cea bruneta, Emi. Dupa ele coborara Ed si Billy, un baiat inalt si pistruiat. Apoi, restul, iar ultimii coborara Rose si James.
Acum ca venise marea seara, lui James i se parea ca tunelul e mai intunecos ca ultima data cand intrase. Scara era destul de scurta. Chiar si asa, el nu intelegea cum putea sa incapa intre cele doua etaje. Coborara intr-o camaruta cu mai multe usi. Ei o alesera pe ultima. Cu siguranta ceilalti nu intrasera tot pe acolo. Rose deschise usa mare si neagra si intrara intr-un loc care arata a debara. Rose nu dadu atentie acestui lucru, ci incepu sa pipaie solul cautand trapa, pe care o gasi destul de repede.
Acum vedea camera unchiului Ronald chiar din tavanul acesteia. Unchiul Ronald era, daca nu cea mai groaznica persoana din acea casa, macar printre cele mai groaznice. Era întâia data cand James vedea camera aceea mare si intunecoasa si vazand-o, incepu sa isi piarda increderea in planul care i se paruse atat de bun cu cateva minute inainte.
-Esti sigura ca e bine sa....?
-Dai inapoi?! izbucni Rose furioasa.
-Nu, dar poate ca ar trebui sa sarim peste...
-Am crezut ca il urasti! De ce sa-l crutam tocmai pe el? Sau poate...ti-e frica?
Lui James i se urca sangele la cap. Nu suporta sa fie numit „las”, iar Rose stia lucrul acesta extraordinar de bine, doar il cunostea de atata timp...
-Hai sa trecem la treaba! spuse el hotarat si scoase borcanul micut din buzunar, scotandu-i capacul. Tinti cat putu de bine parul saten spre blond al unchiului Ronald si picura putina ciocolata pe el. Vazand ca nimerise si simtind deja gustul dulce al razbunarii pentru atatia ani in care il suportase, James turna tot borcanul abia abtinandu-se sa nu izbucneasca in ras cu gandul la figura de maine dimineata a unchiului Ronald.
El si Rose inchisera trapa si se intoarsera razand in camera cu mai multe usi.
-Este...incepu Rose, dar nu putu continua, ci ramase cu privirea atintita pe un punct fix din spatele lui James.
To be continued...
_________________

[BLooregard]

Heya, in sfarsit l-am terminat *cu o Ligt care nu te lasa pana nu il citesti online*. Asaa..
Am ratat eu ceva sau nu ai explicat in ce consta planul lor...?!
Din nou ne lasi in suspans, cum iti e stilul.
Greseli de tastare/ortografie/exprimare nu am vazut sau cel putin nu am sesizat.
E..bun :D Acum ma duc la parodia lu Ligt :>

Astept next-ul >:d<
_________________
No one will ever change the animal that I have become!

[Ryuzaki]

Voi posta doua capitole.
Capitolul 2: A 16-a usa

James se intoarse fulgerator si observa o usa care nu era acolo inainte. Era foarte deosebita de celelalte. Celelalte erau inalte si negre, dar aceasta era mai micuta si rosie. Cei doi se indreptara spre ea tot mai curiosi.
Desi avea un aspect mult mai placut decat celelalte, cei doi se cam codeau sa o deschida. Poate avea o legatura si cu faptul ca acea usa aparuse din senin.
-Ce spui...? intreba Rose dupa ceva timp.
Baiatul se uita putin la Rose, apoi la usa de sub care iesea o ceata alba si densa si apasa pe cleanta.
In fata lor se intindea un coridor lung pe care plutea ceata alba si era atat de densa incat nu se vedea podeaua. Cei doi inaintara incet si retinut pe coridr fara sa inchida usa in urma lor. Uitasera de faptul ca la ora unsprezece si jumatate ar fi trebuit sa fie in camera lui Ed, uitasera de farsa traditionala de Halloween, uitasera de tot. Unicul lucru care li se parea important era sa junga la capatul tunelului. Cu cat inaintau, cu atat o lumina argintie parea mai clara si ii atragea mai mult. Nu exista nici o torta care sa lumineze calea, dar se putea inainta fara probleme. Mersera tot mai mult si cu fiecare pas li se parea mai important sa ajunga pana la capat, chiar uitasera ca erau impreuna, fiecare se gandea la clipa in care va descoperi ce se ascunde in spatele cetii. Intr-un final, ajunsera in fata unei usi mult mai mare si mai impunatoare decat cea precedenta, de colorit cenusii. James intinse mana sa o deschida, dar Rose il opri aratandu-i un mesaj de deasupra usii. James ridica ochii incercand sa vada prin ceata si, intr-un tarziu, reusi sa descifreze:
„Cel ce doreste sa intre
Sa deschida ochii,
Iar intrarea i se va arata
Din spatele perdelei albe.
Nu lua in seama lucruri evidente
Si usor de gasit,
Ci de regula celor 16 tine cont
Si vei izbavi!”
-Ce vrea sa insemne asta? intreba Rose.
-Cred ca vom afla deschizand usa, raspunse James si intinse mana din nou spre cleanta, dar fata il opri pentru a doua oara.
-Nu! Acolo spune „Nu lua in seama lucruri evidente”. Nu ti se pare ca intrarea asta e prea evidenta si prea „usor de gasit”?
Acum ca auzise asta, lui James i se parea ridicol sa deschida usa.
-Dar, incepu el, ce inseamna „regul celor 16”? 16 ce?
-Nu stiu. Poate ar necesită sa plecam si sa venim alta data. Cred ca a trecut de mult de unsprezece si jumatate. Ceilalti or fi ingrijorati si nu am vrea sa ii trezeasca pe toti cei din casa.
Rose se intoarse pregatita sa plece chiar daca ar fi vrut deosebit de mult sa ramana. Misterul usii o atragea ca un magnet. Dandu-si seama ca nu aude decat proprii pasi, intoarse capul si vazu ca James nu se misca.
-Haide James, trebuie sa mergem! Crezi ca daca stai aici toata noaptea si te uiti la mesajul ala vom gasi raspunsul?
Baiatul se intoarse cam fara trgere de inima si strabatura din nou coridorul. Deschisera usa rosie si intrara din nou in camera cu mai multe usi. Urcara scara si iesira prin trapa care ramasese deschisa si vazura cum fetele celorlalti se destind intr-un zambet de usurare si cum fiecare ii intreaba unde au fost.
-Am fost cumplit de ingrijorati. Daca mai intarziati cinci minuta i-am fi trezit pe toti, spuse Emi.
-Vezi?! sari James sa o atentioneze pe Rose. Mai puteam intarzia cinci minute.
-Cat e ceasul totusi? intreba Rose fara sa ia in seama mica gluma a partenerului ei.
-E miezul noptii, spuse Ed.
Dupa intrebarile la care se steptau („Unde ati fost?”, „Ce ati facut?”), dar la care nu pregatisera vreun raspuns si din aceasta cauza nici nu dadura vreunul, atat cei doi cat si restul copiilor a caror noapte devenise alba se indreptara spre dormitoarele lor.
Intr-un tarziu, James reusi sa adoarma, dar abia rasari soarele ca incepu sa se agite in somn. Parul lui saten inchis se imprastia pe perna, sudoarea ii curgea pe frunte si dadea in continuu din picioare. Dupa un sfert de ora de chin, baiatul sari din pat respirand greu ca si cand abia atunci ar fi iesit la suprafata apei.
Buzele i se arcuira intr-un zambet.
-Asta e! Asta trebuie sa fie!
Se dadu jos din pat imbiedicandu-se in cearsafuri, deschise usa si alerga spre camera din capatul coridorului.
Ed se ridica din pat cand usa se lovi de perete si vazu prin ceata un baiat saten cu ochii verzi imbracat inca in pijamale. Se freca la ochi incercand sa clarifice imaginea si spuse incet:
-James? Ce faci aici asa devreme?
Dar James nu ii raspunse, ci se indrepta spre centrul camerei, unde pipai podeaua in cautarea trapei fara succes insa.
-Fa-te util si deschide trapa aia! striga James la Ed, rabdarea lui ajungand la limita.
Ed se dadu jos din pat si trecu pe langa James. Acesta din urma intoarse privirea spre Ed si il vazu cum deschide o trapa aflata la un metru distanta de locul unde o cautase el. Vazand trapa deschisa, ii arunca un „Multumesc” si cobori scarile impiedicandu-se l aun clipă dat. Ajunse in camera cu mai numeroase usi.
-...Noua,zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, cincisprezece! Da!!
Alerga inapoi pe scari si iesi in camera lui Ed pe care il gasi exact acolo unde il lasase. Nu considera ca era nevoie sa ii dea acestuia vreo explicatie si o zbughi pe usa. Alerga pe hol pana la usa lui Rose. Ciocani de doua ori, astepta cateva secunde, ciocani din nou de data aceasta de trei ori. Acest fel unic de a bate la usa insemna, de fapt, ca era el.
Rose ii deschise si el intra in camera ca o vijelie. Se arunca pe pat fericit si striga atat de tare incat fata se grabi sa inchida usa de frica sa nu auda toata casa:
-Am reusit!!! Stiu! Cele 16...adica usile! Sunt 16 usi! Intelgi? Le-am numarat in dimineata asta. 15 usi si cu cea rosie 16.
I se parea anormal faptul ca Rose nu sarea in sus de bucurie întocmai lui. Fata se freca la ochi, se intindea si casca intr-una, iar el era atat de fericit incat ai fi zis ca descoperise viata pe Jupiter.
-Da, raspunse fata, dar nu fi atat de fericit. Mai ramane sa descoperim care e regula. Noi am facut bucată cea mai usoara.
-Trebuie sa mergem acolo din nou. Sigur scrie in mesaj. Haide!
-Acum??! Fi serios!
-Pai tot l-am trezit pe Ed.
-Stai linistit. Du-te si culca-te! E abia cinci jumate. Nici pasarile nu s-au trezit inca. Vom face mai multe cercetari mai tarziu. Eventual, dupa micul dejun.
Lipsa de entuziasm a prietenei sale nu il facu pe James mai putin interesat de usa cenusie si mesajul ei, ci il indigna. I se parea inacceptabil sa raspunda cu atata dezinteres cand el tocmai rezolvase o parte importanta a ecuatiei.
Se incrunta, iesi fara sa spuna nimic si tranti usa in urma lui. Pasii i se indreptra din nou spre camera de la capatul coridorului. Daca Rose nu voia sa il ajute avea sa mearga singur. Chiar cand puse mana pe cleanta ii veni in minte un gand inspaimantator. Cum va gasi din nou usa rosie? Mai devreme fusese atat de entuziasmat de descoperirea facuta incat nu daduse importanta faptului ca usa rosie nu mai aparuse ca in ziua precedenta. Dupa ce se gandi cateva minute ajunse la concluzia ca ar trebui sa reconstituie faptele sale se seara trecuta. Dadu din nou buzna in camera lui Ed, de data aceasta mai monitorizat si avu neplacuta surpriza sa-l vada pe acesta tolanit in pat si trapa inchisa. Cum de data aceasta nu mai trantise usa, baiatul nu se mai trezise.
„Cum poate cineva sa adoarma in atat de putin timp?” se intreba el enervat si tranti usa. Zgomotul avu efectul astepatat si Ed sari din pat pntru a doua oara.
-Ce mai e? intreba acesta frecandu-se iar la ochi.
-Deschide trapa!
Ed se conforma si James o zbughi pe scari fara sa ii mai multumeasca colegului sau pentru favoarea facuta.
Intra pe usa pe care intrase si aseara, deschise trapa care dadea in tavanul unchiului Ronald. Vru sa o inchida la loc, dar ceva ii atrase atentia in mod placut: ciocolata din parul deschis la culoare si fara personalitate al unchiului Ronald se intarise si cum acesta arata ca un desert nereusit. Aproape ca izbucni in ras, uitase complet de festa pe care o facusera numai cu cateva ore in urma. Inchise trapa care se deschidea in tavan, iesi pe usa neagra si se intoarse spre locul unde aparuse cu o seara in urma usa rosie; aceasta era tot acolo.
O deschise si alerga prin ceata. Drumul i se parea enervant de lung. Ajunse, in sfarsdit, in fata usii gri. Mesajul era tot acolo. Acum isi dadea seama ca Rose avusese dreptate. Chiar se asteptase sa vada totul altfel? Nimic din mesaj nu ii dadea vreun alt indiciu. Parcurse pentru a „n”-a oara mesajul cu privirea si ochii i se oprira pe randurile care spuneau „Iar intrarea i se va arata/Din spatele perdelei albe.”
„Care perdea alba? Nu vad nicio perdea alba.”
Se mai gandi putin si, pentru întâia oara lua in considerare faptul ca textul era in versuri. „Perdeaua alba” ar fi putut fi numai o metafora.
„O fi vorba de ceata? De ce sa se arate de dupa ceata?”
Se mai gandi putin si ajunse la concluzia ca intrarea trebuia sa fie...
-In podea! Ceata e mai abundenta aproximativ de podea! Regula celor 16... Dupa ce am trecut de usa neagra, urmatoarea intrare era in podea, printr-o trapa. Probabil ca si celelalte erau la fel. Asta e regula! Cele 16 usi nu inseamna usile ce care intram in diferite incaperi, ci trapele care se deschid in tavane1
Se sprijini de perete coplesit de propria descoperire. Ii lua cateva secunde ca sa realizeze ca acum venea fracțiune cea mai neplacuta: cautatul trapei.
„Asta mai poate astepta.”, isi spuse el si alerga inapoi spre camera lui Ed pentru a-i spune lui Rose ce descoperise.
„Sa vedem daca acum ma mai trimiti la culcare!”
To be continued...
Capitolul 3: Fantoma captiva

Soarele abia rasare si toti cei din casa dorm, numai James alearga spre a treia usa de la etajul al doilea. Nu mai are rabdre sa bata codat, asa cum se intelesesera, ci striga si bate la usa disperat fara sa tina cont ca ar putea scoate din somn tot etajul. Pasii disperati ai fetei se aud si in broasca se invarte o cheie. In prag apare Rose suparata, dar baiatul nu o ia in seama; intra in camera, se tranteste pe pat asa cum ii este obiceiul si incepe sa-i spuna partenerei sale despre ultima lui descoperire. Chipul fetei se destinde intr-un zambet si mai-mai ca ar sari de gatul lui. Uitand complet ca e ora sase dimineata, uitand de somnul care o cuprinsese mai devreme, Rose deschise usa gata de plecare.
-Unde mergi? intreba James.
-Unde mergem, vrei sa spui. Doar nu ai descoperit intrarea de pomana. Trebuie sa aflam ce e inauntru.
-In inițialul rand, e ora sase dimineata si deja l-am mai deranjat pe Ed de doua ori, in al doilea rand, cred ca ar trebui sa ne schimbam inainte.
Rose se uita jenata la pijamalele de pe ea, incuviinta din cap si zise:
-Du-te si schimba-te! Ma schimb si eu si ne vedem aici cand termini. De data asta incearca sa bati la usa cum ne-am inteles. E preferabil ca restul casei sa doarma.
In cinci minute erau deja la usa lui Ed care ar fi dat indiferent ce sa-i poata da cu ceva in cap baiatului atat de insistent care nu il lasa sa doarma nici zece minute.
Cei doi coborara, parcursera acelasi drum ca ultimul si ajunsera in capatul coridorului.
-Intrarea ar trebui sa fie pe aici, spuse Rose pipaind solul prin ceata groasa.
-Cauta tu! Eu nu ma pricep la asta, spuse James cu gandul la trapa din camera lui Ed pe care nu fusese in stare sa o gaseasca.
Dupa cateva minute, Rose gasi trapa si o deschise. Nu puteau vedea ce e dincolo de ceata. Fata baga mana pana la cot, dar nu atinse nicio treapta.
-Poate ar trebui sa ne aruncam, propuse James. Daca ti-e frica merg eu primul.
-Nu! Mesajul spune ca trebuie sa deschizi ochii si ceata se va da laoparte. Daca nu sa deschizi trapa inseamna a deschide ochii, atunci ce inseamna?
James mai arunca o privire spre mesaj cu gandul sa gaseasca vreun indiciu care i-ar putea ajuta, dar in locul mesajului aparuse un ochi caprui care arunca vapai. O atinse pe umar pe Rose, aratandu-i noul mister. Fata intoarse capul si ramase inmarmurita nemaistiind ce sa creada.
-Daca acolo e un singur ochi, inseamna ca “ochii” inseamna doua trape, concluziona ea. Dar unde ar putea fi a doua? Pana acum am cautat.
Ea se apuca din nou sa pipaie solul, iar James isi concentra atentia pe colorație ochiului de pe perete, stiind ca nu poate fi de ajutor.
-Stii, ochiul ala seamana cu al tau, spuse el, dar numaidecât tresari si sari in picioare.
-Ce s-a intamplat? intreba fata oprindu-se din cautat.
-Dar daca e chiar ochiul tau? Eu nu am incercat sa caut. Poate ca trebuie sa gasesc eu a doua trapa. Tu nu vrei sa treci singura. Spune “deschide ochii”, dar noi vrem sa trecem amandoi, deci trebuie sa deschidem ochii amandoi.
James se apuca sa pipaie solul plin de speranta si dupa doua minute deschise o trapa, iar pe perete aparu un al doilea ochi verde ca smaraldul, aruncand vapai. Ceata care acoperea intrarile se dadu la o parte si scarile isi facura aparitia. Fara sa se mai intrebe de ce nu daduse de ele cand bagase mana prin ceata caci totul parea nespus de ciudat, Rose o lua pe scarile pe care le descoperise, iar James pe cele pe care le gasise el. Drumul i se paru foarte lung, desi erau numai 16 trepte. Ajunse intr-o camera care arata ca o pivnita. O a doua scara era langa a lui. Pe acea scara cobori Rose.
-Se pare ca nu vom putea intra aici unul fara celalalt, spuse ea.
Aruncara o privire in jur. Peretii camerei nu erau nici decum asa cum si-i imaginasera ei. Pe ici- pe colo erau panze de paianjen, dar lucrul care le atrase atentia grabnic fu petele de sange. In camera erau diverse aparate de tortura, iar in fundul camerei se vedea o usa care ramasese o simpla gaura in perete. Pasii li se indreptara spre deschizatura din perete, ei nu pareau sa inteleaga ca acea camera era o camera de tortura. Printre primele intrebari care se conturara in mintea lui James fu “De ce are trebuință casa asta de o camera de tortura?”. El si Rose trecura prin gaura din perete. El avea senzatia neplacuta ca tocmai intrase intr-o capcana. La inceput, crezu ca noua incapere era plina cu ceata la fel ca cea din coridor, apoi incepura sa se contureze siluete albe si un pic transparente, stralucind, dar nu stralucirea luminii albe care razbatea pe coridorul usii cenusii, ci o stralucire palida, stearsa, care exprima mai degraba moartea decat viata. Cum intrara toate capetele translucide se intoarsera spre ei si toti acei ochi goi ii cercetara. O silueta ii atrase atentia lui James in mod deosebit. Alerga spre cel ce semana al naibii de bine cu unchiul Ronald si intreba:
-Ma scuzati, eu sunt James Simpson, semanati foarte bine cu unchiul meu. Sunteti ruda cu Ronald Simpson?
-Ruda? intreba stafia mirandu-se. Nu suntem rude, eu sunt Ronald Simpson.
James simti cum i se inmoaie picioarele si cum sudoarea rece ii acopera fruntea. Invinse cu o sfortare puternica, frica care i se strecurase in oase si intreba:
-Sunteti…sunteti fantoma?
-Tie ti se pare ca traiesc? Natural ca sunt fantoma.
-Si acum cat timp ati murit?
-Nici nu stiu…Aici nu avem calendar si nu ni se spune cati ani au trecut, dar cred ca a trecut ceva. Spuneai ca te cheama James si ca iti sunt unchi, dar nu te cunosc. Esti fiul Dorei?
-Nu, sunt fiul lui William.
-Ah! Acum imi amintesc! Micutul James…Cred ca am murit la un an de la venirea ta.
Din nou James ramase incremenit. Murise acum noua ani. Dar daca el era mort de noua ani atunci cine era cel pe care il cunostea?
-Cum ati murit?
James tresari. Uitase ca mai era si Rose cu el.
Stafia se incrunta si, dupa cateva secunde in care parca retrai scena, spuse cu o voce mult mai agresiva:
-Ticalosul acela! Wallace! El a fost! Era seara si stateam in fotoliul din salon. Hasret stransese masa ca de obcei, iar eu mai ramasesem sa citesc, cand usa s-a deschis larg si a intrat el! Era inalt si impunator, avea parul brunet si ochii negrii si intunecati. Afara ploua cu galeata, el era ud din cap pana-n picioare si mi-a cerut gazduire. Am plecat la bucatarie sa-i fac un ceai, iar cand m-am intors el nu mai era, in locul lui era un sarpe mare care m-a atacat. Asa am murit. Wallace e un demon. Poate lua forma oricui. El era sarpele atunci. Eu m-am trezit aici plutind alaturi de cativa din ei, termina el si facu un gest cu care cuprinse intreaga sala. Fantome din casa. Inainte umblau pe coridoare, dar i-a adus pe toti aici si acum nu mai putem iesi.
-Dar noi am putut intra, spuse Rose. De ce nu puteti si voi sa iesiti?
-Voi sunteti vii. Fantomele nu pot iesi de aici decat in compania unui om viu, iar Wallace nu pare dispus sa ne lase sa plecam.
-Inseamna ca putem sa va scoatem noi! spuse James fericit.
-Ce sens ar avea? El e inca in casa. Ne-ar ține si ne-ar asigură inapoi. Si ati fi si voi in pericol. Plus ca nu puteti spune nimanui. Odata ce veti iesi si veti ajunge la coridor veti fi pusi sa jurati ca nu spuneti nimanui ce ati vazut aici. Mai bine ati fugi pana nu dati de Wallace.
Cei doi se privira unul pe altul, punandu-si aceeasi intrebare nerostita: “Ce e de facut?”. Nu gasira decat un singur raspuns: sa urmeze sfatul adevaratului unchi Ronald si sa plece…deocamdata.
-Ne vom intoarce, incheie James, amandoi salutara politicos si iesira din incapere.
Odata ce fantomele nu mai plutira in jurul lor se simtira mult mai bine. Nu isi dadusera seama, dar se simtisera la fel de morti ca fantomele stand acolo. Acum, ca iesisera si sentimentul de disperare si plictiseala disparuse, isi dadeau seama ca acesta fusese urias.
-Ce crezi ca ar trebui sa facem? intreba Rose la un ocazie dat.
-Deocamdata nu stiu. Poate ar trebui sa dormim. Cred ca vom gandi mai bine odihniti.
Fata aproba si ajunsera chiar atunci la scara. Urcara fiecare pe scara lui si cand James deschise trapa ceata alba era acolo, lutea deasupra lui. Pe treapta pe care statea aparura cuvintele scrise cu rosu:
“Jura ca vei pastra secretul a tot ceea ce ai vazut aici si poti trece!”
-Jur ca voi pastra secretul a tot ceea ce am vazut aici, murmura el.
Ceata se dadu la o parte si James urca, iesind in coridor alaturi de Rose.
Cei doi iesira prin trapa din camera lui Ed fara sa-i dea acestuia vreo explicatie. Fiecare se indrepta spre dormitorul lui.
James nu se mai gandea nici la fantoma, nici la Wallace, nici la Rose, ci numai la somn. Pica din picioare de oboseala si abia avu putere sa se tarasca pana la pat si sa se arunce in el pierzandu-se printre vise…
To be continued…
Voi reveni curand cu nextu'. Pana atunci astept sfaturi.
_________________

[•Ligşti•]

Parodia este stearsa din motive personale.
_________________

[•Ligşti•]

Stearsa din aceleasi motive.
_________________